Wu Wei - Calea Zeilor

Nu am intentie eu fac din ocazie intentia mea.

.Bruce Lee: "E usor sa inveti pe cineva sa fie indemanatic, dar e greu sa-l inveti sa aiba atitudinea corecta de Wu Wei, care poate fi numita "arta luptei fara lupta.".

"Cunoaste-ti inamicul si cunoaste-te pe tine insuti si in o suta de batalii nu vei fi niciodata in pericol. Totusi sa castigi 100 de batalii din 100 nu este cel mai mare lucru. Sa-ti invingi inamicul fara lupta, iata adevarata arta."(Gichin Funakoshi) 

Cei care au auzit de celebrul spadasin Musashi cel mai mare spadasin al Japoniei, au auzit de asemenea cat de abil si versatil putea fi intr-o lupta. Odata se spune car fi fost inconjurat de mai multe trupe langa zidurile unui castel. Evident ca parea sa nu aiba nicio soarta de izbanda, singurul lucru accesibil lui, in acel moment fiind capitularea. Dar acest lucru nu ii statea in fire acestui samurai, care culmea spre sfidarea nobilimii provenea mai mult de la tara. Insa cu toate acestea dovedea calitati supraomenesti, demne de un semizeu. Cum era de asteptat firii lui, acesta a intrat intr-o lupta pe viata si pe moarte cu trupele de samurai trimise de seniorul acelui district. Om dupa om,samurai dupa samurai era secerat sub taisul sabiei lui MUSASHI, si toate acestea in pofida faptului ca au fost trimisi cei mai buni luptatori.Cu timpul s-a lasat si seara, un bun aliat pentru MUSASHI. Musashi a iesit cu bine din aceasta lupta si s-a facut nevazut, lasand in urma un morman de cadavre. Capetenia trupelor s-a intors umilit la castel. Cand seniorul a intrebat capatenia cum de a fost posibil acest lucru, acesta i-a raspuns ca nu intelege. Pur si simplu aveau senzatia ca se lupta cu un uragan, care ii matura. Ba mai mult pe tot timpul luptei a tot incercat sa-i identifice stilul de lupta pentru a-l putea contracara foarte usor. Insa isi dadea seama ca Musashi practic nu avea un stil de lupta, de aici si greutatea de a-l invinge.

Musashi practia Starea de Wu Wei, nu s-a indentificat cu un stil anume, uneori poate se indentifica cu toate IN ACELASI TIMP.cert este ca el isi pastra mereu mintea libera.

Starea de Wu Wei poate fi corelata si cu naturaletea. Odata intr-un interviu Bruce Lee a fost intrebat de un reporter in ce consta stilul lui, care se numea Jet kune do.Bruce Lee i-a raspuns ca deriva din aptitudinea de a reactiona intr-o maniera naturala in fata unei adversitati sau provocari, fara sa fi nevoit sa sti un stil anume.Reporterul a zis ca nu intelege. In acel moment Bruce Lee ii arunca portofelul pe care reporterul il prinde instinctiv. Atunci Bruce Lee a zambit si i-a spus.Ti-a trebuit un stil anume pentru a prinde portofelul ?

Cand mintea iti este linistita tot Universul ti se preda; spune un dicton taoist.

Insa acest concept poate fi extins mult fata de cea noi numim o lupta efectiv fizica, deoarece viata ne ofera o serie intreaga de provocari, aceste lupte noi le ducem in interiorul nostru, cu dusmani invizibili.

Dar cine sunt dusmanii nostri invizibili.Acestia sunt emotiile adeseori distructive si mai ales convingerile noastre care ne limiteaza viata.In fata acestor lupte interioare nu de putine ori pierdem, rezultanta fiind o viata plina de griji si stresuri, o viata epuizanta care ne dreneaza de energie si seva vietii.

Ce e de facut in astfel de situatii ? 

Sa invatam sa ne relaxam,destul de hiIar cand vorbim despre RELAXARE ADEVARATA, intram intr-un concept cu mult mai amplu de ceea stiam noi a fi asa numita realaxare. Pur si simplu relaxarea poate fi corelata cu abandonarea in fata divinului. Cand il lasi pe Dumnezeu sa actioneze in locul tau,il lasi pe el sa dea bataliile. Acest lucru nu este facil la prima vedere, fiindca necesita cum era scris si la inceputul textului o anumita atitudine. Sa fi precum apa ar spune Bruce Lee. Un maestru Zen, ar spune sa fi bine inradacinat in HARA.

Noi occidentali fiind mult diferiti fata de asiatici, fiind orientati cu precadere catre competitii adeseori chiar cu noi insine, am intelege putin mai greu aceste concepte, si atunci as simplifica cumva spunand ca ar fi vorba de o anumita detasare in orice gen de actiune.''Singura mare victorie este să renunti la tendinta de a lupta care apartine ego-ului " Imaginati-va Mintea superioara sau Supraconstiinta care sta deasupra muntilor si vede totul, incercand sa dea cateva sfaturi pertinente mintii inferioare sau egoului. Aceasta nu de putine ori ii spune, ia-o pe acolo, ocoleste pe aici, pfuiii, iarasi ai cazut. Adeseori noi cadem fiindca nefiind obisnuiti sa ascultam Supraconstiinta,vrand sa facem totul de unii singuri (atributele intrutotul ale egoului care crede ca le stie pe toate) de aceea mai mereu noi cadem.

Stiinta Wu Wei cu asta se ocupa, cu starea de a invata sa te abandonezi mintii superioare Supraconstiinta, care nicidecum nu vrea sa ne abata de la directivele noastre, ci dimpotriva vrea sa ne asiste in a ni le indeplini in mod sublim atunci cand e cazul,iar alteori vrea sa ne opreasca din indeplinirea unui obiectiv,cand acesta poate sa ne stagneze evolutiv.

Iata mai jos doua povestiri menite sa creeze o stare analogica de intelegere cat de cat a starii de Wu Wei.

Se povesteşte ca demult in China, era un copac atit de batrin incit nimeni nu mai ştia de cind e acolo. Un vrăjitor l-a tăiat si a făcut din lemnul lui o harpa minunata. Artişti vestiţi au venit sa cinte la instrumentul despre care se aflase peste tari si mari. Dar oricit s-au străduit n-au reuşit sa scoată din el decit nişte sunete neplăcute auzului. Pina la urma, harpa frumoasa dar nefolositoare a ajuns in tezaurul împăratului Chinei, unde a zăcut multa vreme. După mulţi ani, intr-o zi veni tinarul Pay-Ia si ceru permisiuneasa-i fie îngăduit sa cinte la vestita harpa. I se acorda privilegiul si sub mingiierea degetelor sale instrumentul se trezi si scoase sunete nemaiauzit de frumoase, care semănau cu amintirile batrinului copac: schimbarea anotimpurilor si naturii, renaşterea continua, cintecele pasărilor sau lupta fiarelor sălbatice, ploaia care cade sau liniştea zăpezii, bucuriile si necazurile tuturor celor care trecusera pe sub umbra lui si multe altele. Ascultătorii emoţionaţi ii întrebara pe Pay-Ia cum a reuşit sa domesticească harpa. Pay-la le răspunse ca in loc sa forţeze instrumentul sa cinte melodiile sale, a lăsat harpa sa-si aleagă tema si urmarind-o, el s-a asimilat cu harpa.

Conceptul taoist referitor la aceasta povestire ar suna cam asa;

Nu am principii, eu fac din adaptabilitate la toate lucrurile principiile mele

Instructor Tai Chi -Tudor

Ce este cu adevarat esential in viata noastra

Traieste ,nu te lasa trait...Constantin Noica

Ma uitam cat de repede trece timpul, fulgerator daca ar fi sa privim prin prisma calitatii vietii noastre sau lipsei de calitate a vietii noastre. Curand o sa abordez o tema ..Banii ne controleaza, sau noi incercam sa controlam banii''. Ambele lucruri sunt valabile. Este foarte bine sa avem o relatie buna cu banii, este ca si cum ai spune, ca esti sanatos financiar. Dar in mare parte, noi creeam ori aversiuni, ori atasamente excesive vizavi de anumite lucruri, nemaisesizand esentialul de neesential, din viata noastra. Astfel ca timpul trece, dar adeseori in defavoarea noastra.

 Cum vi se pare aceasta expresie.''Sa faci timpul sa treaca in favoarea ta''. Ai putea fi acaparat de domeniul financiar ,poate ai facut bani, dar de imbatranit, imbatranesti, si cu toti bani din lume, nu neaparat mai frumos , desi asa poate parea la prima vedere. In tine pot exista multe necorcondante, multe neampliniri, fiindca de fapt nu ai facut cu adevarat sa treaca timpul in favoarea ta. Una din cele mai mari nempliniri, este insasi faptul ca imbatraninim, dar acest lucru, necesita o poveste mai speciala. O lasam pe altadata.

Vezi si cartea ''Cele 5 regrete,pe care le are omul, inainte de a muri''.

Nu pot spune ca am gasit formula exacta, poate ca ma apropii de acest lucru, prin simplu fapt ca gandesc in acest fel. '' ACOLO UNDE EXISTA UN SCOP,TOTDEAUNA VA APAREA SI O CALE. O sa observati ca insasi trangurile pe care am sa le tin, de fapt mini, le numesc eu, vor fi urmari aceasta directie.

Ati observat probabil ca sunt pasionat si de TAOISM. In TAOISM este invetarata aceasta idee de Wu Wei. A actiona , fara sa actionezi. Abstract, nu ? De fapt s-ar referi la ideea, ca pe langa faptul ca suntem exploratori si ni se ingaduie sa experimentam in fel si chip, trebuie sa facem aceste lucruri, prin prisma armoniei universale. Ca sa fiu si mai explicit, inchei cu o mica povestioara, nu inainte de a va spune ''FA TIMPUL SA TREACA IN FAVOAREA TA'' si daca vrei sa afli mai multe pe aceasta tema, te astept la mini trainingurile de inceput pe aceasta tema.

Unul dintre workshopuri scurte, dar eficiente, va avea ca obiectiv ''CENTRAREA''.

Cheia unei tehnici bune este sa-ti mentii mainile, picioarele si soldurile drepte si stabile. Daca esti stabil, te poti misca in voie. Centrul fizic este buricul tau, daca si mintea este setata in acelasi loc, victoria iti este asigurata in orice demers... MORIHEI UESHIBA - FONDATORUL ARTEI MARTIALE AIKIDO

Si iata si povestirea despre starea de Wu Wei cu care trebuie sa actionam in viata, pentru a fi in armonie cu Universul.

Se spune ca un vestit maestru in arta luptei cu sabia se hotari intr-o zi sa pună la încercare trei dintre cei mai buni elevi, pentru a alege dintre ei urmaşul sau la conducerea scolii. Pentru asta aranja o perna deasupra uşii din camera in care se afla, astfel ca nu putea fi văzuta de afara, si-i chema pe rind pe elevi. Primul elev deschise uşa si simţind ca se intimpla ceva, sari înapoi, tăind din zbor perna in doua cu o lovitura rapida de sabie. Desigur, o dovada de mare indeminare ; dar batrinul maestru fu nemulţumit. O noua perna a fost aşezata deasupra uşii. Al doilea elev se apropie de uşa si simţi ca ceva nu este in regula. Studie uşa, descoperi perna - si nu intra in camera ; dovedi ca era atent; dar maestrul tot nu era mulţumit.

Al treilea elev sosi in fata uşii si simţi si el ca ceva nu este in regula. Studie uşa si descoperi perna apoi deschise uşa cu mare grija astfel ca perna sa nu cada,intra in camera, închise uşa la loc cu grija, si-1 intreba apoi pe maestru ce doreşte. Batrinul se declara in final mulţumit. Nimic nu fusese schimbat, dar ceea ce trebuia făcut se făcuse.

Instructor Tai Chi -Tudor

Rentan Ho – Exersarea Centrului

Aceasta metoda de antrenament cunoscuta ca Rentan , este caracteristica practicilor de sanatate si intarire in Japonia, si in cea mai mare parte din Orientul Indepartat. In putine cuvinte am putea spune ca se refera la «adunarea energiei in abdomen». 

Este imposibil sa se atinga scopul Tenshin Hyoho fara "Rentan." In Kukishin Ryu, scopul poate fi atins prin antica practica Shinto, care este remarcabila caracteristica a Kukamishin Ryu Tenshin Hyoho. Se afla sub semnul intrebarii, cand si daca fiecare student poate absorbi intregul inteles al Tenshin Hyoho (strategia iluminata) cea mai inalta stare a artei martiale. 

Shirai Toru, elev al lui Torei Osyo, cel care l-a instruit in Zen pe Hakuin Zenji, citeaza in cartea sa Hyoho Michishirube (ghid de arte martiale) patru nume de Maestri de arte martiale , acestia sunt Harigaya Sekiun (fondatorul Mujushinken Ryu Kenjutsu), Odagiri Ichiun (fondatorul Kudon Ryu Kenjutsu), Kaneko Mugen (fondatorul Hoshin Ryu Kenjutsu),utsu), Kaneko Mugen (fondatorul Hoshin Ryu Kenjutsu), Yamauchi Renshin (fondatorul Heijomuteki Ryu Heiho) si scrie: 

"Acesti oameni au inspiratia si au atins maiestria in artele martiale. De asemenea au ajuns la adevar, ceea ce au obtinut insa este ca un castel in aer deoarece nu au invatat Rentan, si nu au nici o curicula" 

Acest criticism arata ca Shirai Toru a aratat o atentie deosebita acestui aspect al artelor martiale. Shirai spune ca cei patru maestri, este clar ca au practicat din greu, dar a fost talentul lor, cel care i-a condus la maiestrie; este indoielnic faptul ca studentii lor, care au apartinut scolilor lor de arte martiale, au putut obtine maestria si abilitatile maiestrilor lor. El subliniaza importanta Rentan si a curiculei; fiecare trebuie sa practice Rentan cu intreaga intelegere a mecanismului sau. Organizarea sistematica a tehnicilor este cea care face progresul posibil – programa- este indispensabila.

  

In Heiho Michishirube, Shirai descrie situatia in care era: „La varsta de treizeci si trei de ani, in 18 ianuarie 1815, am abandonat purificarea in apa rece pentru totdeauna si am adoptat metoda exersarii abdominale. Am citit mai inainte un numar de lucrari postume ale lui Hakuin si am auzit de la maestrul meu Terada despre eficienta Rentan, dar am neglijat-o in favoarea practicii mai arzatoare a purificarii cu apa. 

Acum practic exclusiv Rentan. Mi-am regrupat spiritul si, asa cum a facut si Hakuin am integrat Rentan in fiecare parte a vietii mele, in practica spirituala, in studiu, in practica sabiei. In doua luni scurte de asemenea practica mi-am recapatat sanatatea si energia a inceput sa curga in corpul meu si mi-a umplut abdomenul (seika.) Boala mea a disparut si ma simt sprinten ca o minge nou-nouta. ‘’ 

Ca un punct de referinta vom cita o selectie despre Rentan Jutsu din Yasenkanna de Hakuin : “ Din fericire, spun ca am o cale secreta de a deveni ca un ascet din munti. Poate vei dori sa o incerci, si daca o vei face, vei fi surprins sa vezi norii deschizandu-se inaintea ta pentru a-ti arata stralucirea soarelui. Daca ti-ar place sa incerci, atunci opreste-te, pentru o clipa, aseaza-te pentru meditatie si contemplatia koan-urilor. 

In loc de asta, cazi intr-un scurt somn, dar inainte de a o face, inainte de a inchide pleoapele, intinde picioarele si umple-ti abdomenul inferior, soldurile, si picioarele cu toata vitalitatea ta, peste tot pana la arcurile 
talpilor.

Apoi mediteaza dupa cum urmeaza : << Abdomenul meu inferior, soldurile, picioarele si arcurile talpilor sunt adevarata mea natura. Fata mea nu poate exista ca o parte a naturii mele adevarate. Abdomenul meu inferior este adevarata mea casa. Nu exista noutati sau scrisori de acasa. Abdomenul meu inferior este toata inima mea si este Pamantul Pur. Nu exista maretie a Pamantului Pur alta decat inima mea. Abdomenul meu inferior este Divinitatea care exista in mine. Daca corpul meu este Divinitatea, atunci nu este nevoie de nici o alta Divinitate care sa predice adevarul. >&gt; Mediteaza constant si regulat in acest fel, si cand efectul meditatiei s-a acumulat, vitalitatea dinauntrul corpului tau va umple abdomenul inferior, soldurile si picioarele pana la arcurile talpilor, chiar inainte de a-ti da seama de ea.

Abdomenul inferior va fi bine conturat si ferm, ca o minge care nu a vazut niciodata jocul si tu vei fi plin ochi de energie. Te vei insanatosi de toate bolile cauzate de un ki slab in cele cinci organe, in cinci sau sase zile sau doua sau trei saptamani cel mult daca meditezi exclusiv asa cum tocmai am spus. Daca gasesti aceasta metoda ineficienta, poti taia capul acestui batran si sa-l iei cu tine.

Povestea unei pisici si a artei sale

A fost odata ca niciodata un maestru de scrima numit Shoken. In casa sa mai locuia, pasamite, un sobolan care tare isi mai facea de cap. I se plimba pe sub nas chiar in plina zi. Intr-o zi, ce se gandi maestrul? Sa-si inchida pisica in camera unde vietuia sobolanul, da' de aceasta va prinde obraznicatura si-i va da de capat!Insa se intampla ca sobolanul sari pe botul motanului si-l musca atat de tare, incat acesta abia se salva, scotand mieunaturi sfasietoare. Stapanul, cat ce vazu aceasta, dadu repede fuga sa gaseasca alte pisici din vecini, motani vajnici de li se dusese vestea, si ii aduse si pe acestia in camera cu pricina. Sobolanul era acolo, la post, ghemuit intr-un colt al camerei si, cum se apropia un motan, cum se repezea la el, il musca si il obliga sa fuga cu coada intre picioare. Parea atat de grozav, incat nici un viteaz din neamul pisicesc nu se mai incumeta sa-l atace. Stapanul se facu numai foc si para si, de manios ce era, hotari sa se puna el insusi la panda. Insa, cat era el de trecut prin ale razboaielor si cat era de priceput in mestesugul armelor, tot nu razbi sa prinda soarecele, care era tare viclean si iute si ii scapa de sub fiecare lovitura. In iuresul vanatorii, maestrul fanda si sparse cele doua usi, SHOKIS si KARAKAMIS. .....Dar soarecele sari in aer rapid precum stralucirea unei sageti in zbor si evita toate capcanele, iar la sfarsit ii sari drept in fata si-l musca. Siroind de sudoare, maestrul se duse umilit la servitorul sau si ii spuse: "Am auzit ca peste sapte tari si sapte mari se afla motanul cel mai curajos din lume. Du-te de-l cauta si sa mi-l aduci aici cum stii". Servitorul pleca peste sapte tari si sapte mari, cauta in stanga si in dreapta, facu ce facu si duse la bun sfarsit porunca. Motanul cel vestit se afla acum in fata maestrului. Nu parea a se deosebi de ceilalti la infatisare, nu parea nici mai aprig la minte, nici deosebit de iute. Maestrul de scrima nu-si facea mari sperante privindu-l. Cu toate acestea, deschise binisor usa in laturi si-l lasa sa treaca. Motanul pasi linistit, incet ca si cum nimic deosebit nu l-ar fi asteptat. Dar, in aceeasi clipa, in partea cealalta a camerei, sobolanul tresari de spaima, apoi se ghemui si ramase nemiscat. Motanul se apropie tot mai mult, cu pas lent, apuca linistit sobolanul in gura si il duse maestrului.

Seara, pisicile infrante de sobolan facura sfat in casa lui Shoken. Oferira cu respect locul de onoare batranul motan care repurtase inca o victorie in viata sa, ingenuncheara umile in fasa sa si ii spusera:

-- Noi trecem drept motani viteji si buni vanatori. Ne-am antrenat, ne-am ascutit ghearele pentru a prinde orice fel de soarece, sobolan sau chiar nevastuci si vipere. Nu am putut gandi niciodata ca poate sa existe un sobolan atat de puternic Prin ce arta, maestre, l-ati putut invinge atat de usor? Nu invaluiti in mister metoda dumneavoastra, ci spuneti-ne si noua secretul.

Batranul motan incepu a rade, si rase si rase, iar la urma le vorbi astfel:

-- Voi, tineri motani, sunteti, de buna seama, foarte puternici. Dar ati ratacit pe o cale gresita. Iata de ce sunteti infranti de cate ori gasiti ceva neasteptat. Dar, rogu-va, povestiti-mi si mie cum v-ati antrenat mariile voastre.

O pisica neagra iesi in fata si incepu:

-- Eu sunt nascuta intr-o familie vestita in vanatoarea de sobolani. Am hotarat, deci, sa urmez aceasta cale. Pot sari ziduri inalte de doi metri. Pot sa ma strecor in gauri atat de mici, incat numai un sobolan ar mai reusi sa intre. Inca din copilarie m-am antrenat la toate acrobatiile. Chiar si pe jumatate adormit si inca ametit de somn, cand vad un sobolan tropaind pe grinda -- hop, l-am si prins. Dar sobolanul de astazi era ceva ce n-am mai vazut, era prea puternic. Am suferit cea mai grozava infrangere din viata mea. Mi-e rusine!

Batranul spuse:

-- Ceea ce ai exersat tu in timpul antrenamentelor era doar tehnica (SHOSA -- doar talentul fizic). Spiritul tau era ocupat cu intrebarea: "Cum sa inving?". Asa esti prins de dorinta de a ajunge repede la capat. Cand cei batrani predau "tehnica", o faceau doar pentru a arata un aspect al caii (MICHISUJI). Tehnica lor era simpla, dar cuprindea cel mai mare Adevar. Lumea de azi nu se mai preocupa decat de tehnica. S-a descoperit ca aceasta corespunde formulei: DACA FACI ASA SI ASA, AJUNGI ASA SI ASA. Si ce rezulta? Numai abilitate. Sacrificand calea traditionala in favoarea inteligentei si spiritului de competitie, ajungem sa epuizam tehnica. Nu se poate trece mai departe. Asa se intampla intotdeauna cand ne servim numai de intelect. Inteligenta este, intr-adevar o functie a spiritului, dar, daca nu se sprijina pe Cale si nu doreste decat a sti sa execute, ea devine inceputul greselii, devine un rau. Reintoarce-te in tine insuti si gaseste calea cea dreapta.

Se ridica mai apoi un motan tigrat si-si incepu povestea:

-- Arta cavaleriei depinde numai si numai de spirit, asta este credinta mea. In consecinta am exersat pentru a avea aceasta putere (KI NO WONERU) dintotdeauna. Cred ca spiritul meu e "dur ca otelul", liber si incarcat de spiritul "KI", ce umple cerul si pamantul (MENCIUS). Daca vad dusmanul, acest spirit puternic il invaluie si de dinainte victoria este mea. Inaintez dupa cum imi dicteaza situatia in acel moment. Ma reglez pe "tonul" adversarului, il hipnotizez si-l dirijez unde vreau, la stanga sau la dreapta, ii prevad toate tertipurile. Eu nu ma ocup de tehnica propriu-zisa. Ea vine de la sine. Un sobolan care fuge pe grinda, numai ce-l privesc fix si deja imi pica in gheare. Dar acest sobolan misterios a aparut far' a prinde forma si s-a dus fara a lasa urme. Ce inseamna asta? Nu stiu.

Batranul ii raspunse:

-- Tu te-ai caznit sa obtii efectul produs de marea forta care umple cerul si pamantul. Dar nu ai castigat decat o energie a mintii si nu ceea ce se castiga din bine, din ceea ce merita numele de bun. Simplul fapt de a avea constiinta fortei cu care tu ai vrea sa castigi lucreaza impotriva victoriei tale. Eul tau e in joc. Daca cel al adversarului e mai puternic, ce se intampla? Daca vrei sa-ti invingi adversarul prin superioritatea fortei tale, el ti-o va opune pe a lui. Iti imaginezi ca numai tu esti mare si tare si ceilalti sunt neajutorati? Cum ar trebui sa ne comportam cand exista ceva imposibil de invins, care are cea mai puternica vointa din lume, superioara celei pe care o detii dominanta? Iata intrebarea! Ceea ce simti in tine ca "liber", "dur ca otelul" si "umpland cerul si pamantul" nu este marea forta (KI NO SHO), ci doar reflectia ei in tine. Asta inseamna ca e propriul tau spirit. Doar umbra marelui spirit. Fara indoiala ca trece drept marea, vasta energie. In realitate este cu totul altceva. Spiritul de care vorbeste Mencius este puternic pentru ca este in permanenta luminat de o mare luciditate. Spiritul tau nu obtine forta decat in anumite conditii. Forta ta si cea despre care vorbeste Mencius au origine diferita. Ele sunt tot atat de distincte precum cursul etern al unui fluviu (ca Yangtze Kiang, de exemplu) si cresterea subita a apelor sale peste noapte. Care este, deci, spiritul pe care trebuie sa-l pastram atunci cand ne gasim in fata unui lucru de neinvins cu vreo forta spirituala intamplatoare (KI SEI)? Iata intrebarea! Un proverb zice:

"UN SOBOLAN IN PERICOL DE MOARTE SARE CHIAR SI ASUPRA PISICII".

Daca dusmanul e in pericol de moarte, nu mai depinde de nimic. Isi uita viata, nefericirile, se uita pe sine e liber de orice victorie sau infrangere. Nu mai are deloc intentia sa-si asigure in viitor existenta. De aceea vointa sa e de fier. Cum sa triumfi asupra lui cu o forta spirituala pe care ti-ai atribuit-o singur?

Atunci o batrana pisica gri inainta si grai:

-- Da, intr-adevar aveti dreptate. Forta mintii, oricat de tare ar fi, are ea insasi o forma (KATASHI). Ceea ce are o forma, cat de mica, se poate prinde. Iata de ce eu mi-am exersat de mult timp sufletul (KOKORO: forta inimii). Eu nu posed forta care domina adversarul (SEI -- ca motanul dinainte). Eu nici nu ma lupt (cum facea prima pisica). Eu ma impac cu adversarul meu, devin una cu el si nu-i opun nici un fel de rezistenta. Daca e mult mai tare ca mine, cedez pur si simplu si fac, pe scurt ceea ce doreste. Arta mea consta in "a prinde pietrele din zbor cu un voal care flutura". Un sobolan care vrea sa ma atace, oricat de puternic ar fi, nu gaseste nimic asupra caruia sa se arunce, nimic in ce sa-si infiga ghearele. Dar sobolanul de azi nu a intrat in jocul meu si gata. Venea si pleca, insesizabil, ca si Dumnezeu. Inca asa ceva n-am mai vazut.

Motanul cel batran atunci spuse:

-- Ceea ce numesti tu impacare nu vine din Fiinta si nici din marea Natura. Este o impacare artificiala. In mod constient vrei sa scapi astfel de agresivitatea inamicului fiindca, chiar fugitiv, tu te gandesti la ea, iar el isi da seama. Daca in aceasta stare de spirit te prefaci a fi "conciliant", nu faci decat sa semeni dezordine in spiritul tau intors spre atac. Precizia interceptiei si actiunii tale are de suferit. Tot ceea ce faci cu intentie reduce vibratia primitiva ce actioneaza in secret, vibratia marii Naturi, si impiedica cursul spontan al miscarii. De unde sa mai vina atunci vreo actiune miraculoasa? Cand nu te mai gandesti la nimic, cand nici nu vrei si nici nu faci nimic, ci te abandonezi, tu si miscarea ta, la vibratia Fiintei (SZIZEN NO KA), doar atunci vei ajunge sa nu ai forma. Nimic nu mai poate sta impotriva ta ca "contra-forma" si atunci nu mai exista nici un dusman care sa-ti reziste.

Sa nu credeti ca antrenamentele voastre au fost inutile. Totul si fiecare lucru poate fi un aspect al caii.

Tehnica si calea pot fi unul si acelasi lucru. Atunci marele spirit, "Atotputernicul", este deja prezent, se manifesta in actiunile corpului. Forta marelui spirit (KI) serveste creatura umana (ISHI). Cel care are libertatea KI-ului poate face fata la orice, corespunzand libertatii infinite. Daca spiritul tau e unificat, chiar daca nu angajezi vreo forta in lupta, el nu se sparge nici lovindu-se de piatra, nici lovindu-se de aur. Exista o singura conditie: nu trebuie sa fie nici cea mai mica urma a constiintei eului propriu, aceasta nu trebuie sa intre in joc, astfel totul se strica. Daca ne gandim un singur moment la acest eu, totul devine artificial. Aceasta nu mai provine din Fiinta, din vibratia primordiala a corpului primit de Cale (do-tai). Atunci adversarul nu va mai fi supus vointei tale. Iti va rezista si el. Ce metoda sau ce arta trebuie atunci folosita? Cand esti intr-o anumita stare, dezlegat de orice ratiune (MUSHIN), cand actionezi neactionand, fara intentie si fara artificiu, in acord cu marea natura, doar atunci esti pe calea cea buna. Uita, deci, orice intentie, exerseaza-te in absenta intentiei si lasa lucrurile sa se faca prin Fiinta. Aceasta cale este fara sfarsit, nesecata.

Batranul motan mai adauga ceva uimitor:

-- Sa nu credeti cumva ca v-am spus ceva foarte intelept. Cu mult timp in urma traia in satul vecin -- si mai traieste si astazi, daca n-o fi murit -- un batran motan. Dormea toata ziua. Nu se vedea nimic la el care sa aduca a putere spirituala. Zacea acolo ca un bustean. Nimeni nu-l vazuse vreodata prinzand un sobolan. Dar nici nu se vazuse vreodata vreunul in locul in care traia el sau prin imprejurimi. Si, in orice loc s-ar fi dus, nu mai era picior de sobolan. Intr-o buna zi i-am facut o vizita si l-am intrebat cum era posibil asa ceva. N-am primit nici un raspuns. I-am pus de trei ori aceeasi intrebare ... iar el pastra aceeasi tacere. Si nu era ca n-ar fi vrut sa raspunda; parea ca nu stie ce sa spuna. Atunci am inteles: cel care stie nu vorbeste, cel care vorbeste nu stie. Acea pisica uitase totul: pe el insusi, lucrurile dimprejur. Devenise un "nimic". Atinsese stadiul cel mai inalt al lipsei de intentie. Putem spune ca a gasit calea divina a cavalerilor: a invinge fara sa omori. Eu sunt inca mult in urma lui.

Shoken auzi totul ca prin vis. Se apropie, se inclina in fata batranului motan si spuse:

-- Iata ca a trecut mult timp de cand exersez arta scrimei, insa nu am ajuns la sfarsitul cautarilor mele. Am auzit parerea domniei tale si cred ca am inteles adevaratul sens al drumului meu. Totusi, va implor, mai spuneti-mi ceva din secretul dumneavoastra.

Atunci motanul cel batran zise:

-- Cum as putea s-o fac? Nu sunt decat un animal si sobolanul este hrana mea. Cum as putea sa stiu ceva despre lumea oamenilor? Eu stiu doar atat: sensul artei scrimei nu este doar de a invinge un adversar. Este o arta prin care, intr-un moment anume, se atinge marea lumina, lumina principiului mortii si al vietii (SEISHI WO AK IRAK I NI SURU). In timpul practicii tehnice, un adevarat cavaler ar trebui sa se intretina in exercitiul spiritual al acestei lumini. Pentru aceasta trebuie, inainte de toate, sa aprofundeze studiul principiului fiintarii atat a mortii cat si a vietii, al ordinii mortii (SHI NO RI). Va ajunge la marea lumina spirituala numai acela liber de orice l-ar putea intoarce din Drum (KEN KYOKU -- departe de centru), mai ales de orice gand definitoriu. Daca fiinta este lasata fara piedici, dincolo de orice eu si de orice lucru, ea poate, cand ar avea o importanta, sa se manifeste in toata libertatea. Dar daca inima dumneavoastra se ataseaza, fie si o clipa, la orice-ar fi, Fiinta e prizoniera . Facem din ea ceva stabil in sine. Iar daca ea a devenit ceva stabil, exista si un ego stabil in sine si exista si ceva care i se opune. Atunci doi stau unul in fata celuilalt si lupta pentru a supravietui. Daca este asa, minunatele functii ale Fiintei, capabile de a face fata oricarei schimbari, sunt franate. Capcana mortii se inchide, se pierde lumina specifica a Fiintei. Cum ar fi posibil, intr-o asemenea dispozitie, sa intalnesti un adversar, pastrand o atitudine dreapta si privind victoria si infrangerea in fata? Chiar victoria ar deveni o simpla intamplare, fara raportare la adevarata arta a scrimei.

A fi liber de toate nu inseamna totusi un Vid. Fiinta in sine nu are natura proprie. E dincolo de orice forma, cu atat mai putin ar acumula ceva in sine insasi. Daca o retine ceva, orice-ar fi, fie si pentru o clipa, marea forta ramane prinsa si echilibrul energiilor care curg in mod natural de la inceputuri este pierdut. Daca Fiinta e retinuta, cat de putin, energia sa nu mai e libea, energia sa nu se mai raspandeste fara obstacole in toata plenitudinea. Cand echilibrul care se naste din Fiinta e pierdut, fie intr- o directie, fie in alta, forta sa fie inunda, fie sta sa sece. Daca inunda se naste prea multa energie si nu se mai poate opri. Daca e insuficienta, actiunea spiritului devine slaba. La momentul oportun nu mai este in masura sa domine actiunea.

Ceea ce numesc eu a fi eliberat de lucruri nu este nimic mai mult decat aceasta: sa nu acumulezi nimic, sa nu te sprijini pe nimic. Atunci nu va mai exista nici subiect, nici obiect. Nici "eul", nici "contra-eul". Daca se intampla ceva, se face fata intamplarii inconstient si nu va ramane nici o urma. In "EK I" (Cartea Schimbarilor) sta scris: "Fara ganduri, fara actiune, fara miscare, cu totul si cu totul linistit". Este singurul fel de manifestare in Fiinta si in legile tuturor lucrurilor a interiorului in cea mai deplina inconstienta si, la sfarsit "de a deveni una cu cerul si pamantul". Cel care va face si va intelege astfel arta scrimei este aproape de adevarul caii.

Auzind acestea, Shoken intreba:

-- Ce inseamna: nu mai exista nici eu, nici contra-eu, nici obiect, nici subiect?

Pisica raspunde:

-- Atunci cand exista un eu, exista un dusman. Sa nu ne consideram un "eu" si nu va mai fi nici un dusman. Ceea ce numim astfel e sinonim cu contrar. In masura in care lucrarile isi pastreza forma, ele presupun totodata o contra-forma. Tot ceea ce este continut in ceva are propria sa forma. Daca Fiinta mea nu este stabila intr-o forma proprie, nu mai exista nici forma contrarie care sa i se opuna. Daca nu exista oponent, nu mai exista ceva care sa se prezinte impotriva-mi. Aceasta vrea sa insemne ca nu exista nici eu, nici contra-eu. Daca ne lepadam in intregime de noi insine, daca ne eliberam astfel din radacini de orice lucru, ne vom gasi in deplina armonie cu lumea, una cu toate lucrurile din marea unitate a Totului. Chiar si cand forma adversarului dispare, nu dvenim mai constienti. Asta nu inseamna ca nu ne dam seama de tot inlauntrul nostru, dar nu ne oprim si spiritul continua sa se miste, liber de orice delimitare. Actiunea sa este raspunsul, simplu si liber, al Fiintei.

Daca spiritul nu mai e preocupat de nimic, nici pasionat de nimic, lumea, asa cum se arata, devine toata a noastra si una cu noi. Acum se accepta si ceea ce e dincolo de bine si de rau, de simpatie si antipatie. Fara prejudecati, fara a tine seama de nimic. Toate piedicile care ne stau in fata -- castig si pierdere, bun si rau, bucurie sau suferinta -- isi au originea in noi. In toata imensitatea cerului si a pamantului nimic nu valoreaza mai mult decat propria noastra esenta, osteneala de a-ti fi cunoscut tie. Un vechi poet spunea: "Un fir de nisip in ochi si cele trei universuri sunt deja prea stramte. Daca nimic nu are importanta, cel mai ingust pat ni se va parea prea larg". Aceasta inseamna: daca un fir de praf ne intra in ochi, acesta nu se mai poate deschide. Intra intr-un loc unde nu se poate vedea bine daca e sau nu ceva. Asa si cu Fiinta care e lumina care straluceste libera in sine de tot ce inseamna "ceva". Dar daca ceva i se pune dinainte, virtutea sa dispare.

Un alt poet spunea:

"Daca suntem inconjurati de dusmani cata frunza si iarba, ceea ce exista in noi ca si contra-forma va fi nimicit. Cu toate acestea Fiinta este si ramane a mea, oricat de puternic ar fi dusmanul. Nici un dusman nu va intra aici niciodata". Confucius spune: "Fiinta, si de-ar fi a unui sarman, nu poate fi furata". Dar daca spiritul este in dezordine, atunci Fiinta ni se va intoarce impotriva.Este tot ce va pot spune. Coborati in voi, scrutati-va. Un maestru nu poate decat sa transmita ceva si sa incerce sa explice acel ceva elevului. "Eu insumi" numai pot cunoaste adevarul si sa-l fac numai al meu. Aceasta se cheama integrare in tine insuti (JITOKU). Adevarul trece din inima in inima (ISHIN DENSHIN). Este o trecere printr-un drum extraordinar, dincolo de invataminte si de stiinta (KYOGAI BETSUDEN).

 Aceasta nu inseamna contrazicerea invatamintelor maestrului, inseamna ca nici el nu poate sa transmita adevarul insusi. Nu e doar Zen in aceasta situatie. De la exercitiile spirituale ce vin de la vechii maestri pana la arta, integrarea in sine insusi este mereu centrul esential care este transmis de la inima la inima, dincolo de metoda sau de o metoda traditionala. Sensul unei invataturi este doar de a sugera cautarea a ceea ce fiecare poarta in sine fara sa stie. Nu exista, deci, secrete pe care maestrul le-ar putea "livra" elevului. A preda e usor. Sa asculti e iarasi usor. Dar greu este a sa devii constient de ceea ce zace in sinele propriu, de a-l descoperi si de a-l lua cu adevarat in stapanire. Aceasta se cheama a privi in propria fiinta, a o contempla (KEN-SEI, KEN-SHO). Daca se intampla aceasta, avem Satori. E marea desteptare, trecerea in afara visului tesut din iluzii. A te trezi. A-ti privi propria Fiinta, a te percepe pe tine insuti, toate acestea sunt acelasi lucru

Secretul relaxarii adevarate- Ce stiti despre creierul abdominal?

Incep acest articol cu o sumedenie de informatii pe care nu le gasiti la tot pasul, aproape deloc daca nu ati citit anumite carti si va bazati doar pe informatii gasite pe internet. Acest articol isi propune sa va informeze cu precadere despre gestionarea resurselor interioare si ce inseamna pana la urma adevarata relaxare si beneficiile ei. Este urgent sa întelegem necesitatea de a învata sa traim întelept. 

Daca vrem o schimbare definitiva, este necesar ca aceasta schimbare sa aiba loc în primul rând în interiorul nostru însine. Daca intern nu renuntam la nimic, în exterior viata va continua cu dificultatile ei. Savantii au descoperit, ca atunci, cand oamenii se ingrijoreaza prea mult, gandesc, planifica,etc, acest creier foloseste o mare cantitate de energie. In functie de tipologia fiecarei persoane, unii oameni de tip fizic, consuma mai putina energie cerebrala ,dar corpul lor fizic consuma foarte multa energie.􀀀 Sporturile armonioase si echilibrate sunt utile pentru Creierul Motor, dar abuzul de sport semnifica o risipa excesiva a energiilor motoare si rezultatul e dezastruos. Nu este absurd sa afirmam ca exista persoane care au Centrul Motor mort. Acesti morti sunt cunoscuti ca bolnavi atinsi de hemiplegie, de paralizie progresiva. Chiar daca asta pare incredibil, moartea se produce cu siguranta, în trei etape în fiecare persoana. 

A fost deja verificat pâna la saturatie ca orice boala îsi are baza sa în oricare din cei trei creieri. Totusi majoritatea oamenilor,gandesc,gandesc si iar gandesc si iar gandesc.Acum câtva timp, un prieten de-al nostru s-a îmbolnavit, abuzase prea mult de creierul intelectual. Acest om se dedicase prea mult intelectului si într-o zi a facut embolie. Când am fost sa-l vizitam, s-a întâmplat ca, creierul lui intelectual nu mai putea sa coordoneze ideile. Câteva zile mai târziu a murit creierul lui motor; atunci e evident ca nu a mai putut sa se miste. În cele din urma a murit creierul sau emotional: a avut un stop cardiac. Întotdeauna se moare în trei etape si asta este deja demonstrat. Marea Lege a depus cu întelepciune în fiecare din cei trei creieri ai animalului intelectual un capital determinat de Valori Vitale. Economisirea acestui capital înseamna de fapt prelungirea vietii; risipirea acestui capital produce moartea. Asa ca savantii ofera un procentaj, o aproximatie. Acesta este doar un numar de comparatie si nu un numar exact. Ei spun ca acest creier din cap foloseste pana la 80% din energia corpului. Deci ceea ce ce se intampla este ca doar 20% din aceasta ne ramane pentru organe. Pedagogia contemporana conduce elevii si elevele spre abuzul Creierului Gândirii, ale carui rezultate psihiatria le cunoaste deja. 

Cultivarea inteligenta a celor Trei Creiere apartine 􀀀Educatiei Fundamentale􀀀. În vechile Scoli de Mistere din Babilon, Grecia, India, Persia,Egipt etc., elevii si elevele primeau o informatie integrala, directa pentru armonizarea celor trei creiere. 

Psihologia Revolutionara a Noii Ere afirma ca Masina Organica a omului exista în forma tricentrata sau tricefala. Primul Creier este închis în cutia craniana. Al Doilea Creier este alcatuit de plexurile nervoase simpatice si, în general, de toti centrii nervosi specifici ai organismului uman. Al Treilea Creier corespunde concret coloanei vertebrale cu maduva spinarii si cu toate ramurile ei nervoase. 

Primul Creier este Centrul Gândirii. Al Doilea Creier este Centrul Emotional. Al Treilea Creier este Centrul Miscarii, care de obicei este numit Centrul Motor (cei cinci centrii se distribuie în cei trei creieri, caci fiecare are propria sa autonomie). Este pe deplin demonstrat în practica faptul ca orice abuz al Creierului Gândirii produce o risipa excesiva de energie intelectuala. Fara nici o îndoiala, este logic sa afirmam ca ospiciile sunt adevarate cimitire de morti intelectuali. 

Simtul estetic, mistica, extazul, muzica superioara sunt necesare pentru a cultiva Centrul Emotional, dar abuzul fata de acest Creier produce o uzare inutila si o irosire de energii emotionale. De Centrul Emotional abuzeaza existentialistii 􀀀noului val􀀀, fanaticii rockului, pseudoartistii senzuali ai artei moderne, pasionalii bolnaviciosi ai senzualitatii etc. Trei Creieri ai lor prin intermediul preceptelor, dansului, muzicii etc. în mod inteligent combinate. Acum, în aceste vremuri degenerate ale rockului, elevii si elevele confuzi si dezorientati merg pe drumul tenebros al abuzului mental. În prezent nu exista adevarate sisteme creatoare pentru cultivarea armonioasa a celor Trei Creieri. 

Profesorii si profesoarele scolilor, colegiilor si universitatilor se adreseaza doar memoriei infidele a studentilor plictisiti care asteapta cu nerabdare momentul iesirii din sala. 

Este urgent, este indispensabil sa stim sa combinam Intelectul, Emotia si Miscarea cu scopul de a da informatie integrala celor Trei Creieri ai studentului. Rezulta absurd sa informam doar un singur creier. Primul Creier nu este singurul care poate cunoaste. Rezulta criminal sa abuzam de Creierul Gândirii elevilor si elevelor. 

In sprijinul acestor afirmatii de mai sus neurostiintele au descoperit ceea ce taoistii stiau de mii de ani, si anume ca exista un creier abdominal, dotat cu retea neuronala si cu functii asemanatoare creierului obisnuit .Asa ca atunci cand a aparut articolul despre ''Creierul ascuns din abdomen'' in New York Times, multe lucruri s-au mai lamurit. Te poti simti mizerabil ,te poti simti fericit, poti incerca orice fel de sentiment. Dar ,s-a descoperit ca acest al dolilea creier din abdomen, sistemul nervos enteric, poate indeplini o multitudine de functii. Se spune ca acest creier din interiorul abdomenului poate emite si recepta impulsuri; poate inregistra experiente si poate raspunde la emotii. Deci este la fel ca si un creier. In acest articol s-a descoperit doar ca intestinul subtire si intestinul gros au aceeasi neuroni ca si materia cenusie. Dupa acest articol a fost publicata o carte noua: ''Al Doilea Creier''. Conform articolului despre creierul abdominal, s-a descoperit ca cele doua creiere pot indeplini sarcini similare. De exemplu, creierul din abdomen este creierul emotional si sentimental. In Occident exista expresiile ''Simt fluturi in stomac'' sau ca ''ai nervi la stomac''. Care e motivul pentru care oamenii folosesc aceste expresii ca provenind din stomac? Evident oamenii au anumite senzatii acolo. 

Aşa cum un râu are un spirit al lui, sistemul digestiv găzduieşte o mare parte din spiritul uman. Acesta reprezintă esenţa sinelui, voinţa şi intuiţia omului. 

Ai auzit vreodată expresia „instinct visceral (intestinal)”? Sau „reacţie viscerală”, ori „emoţie viscerală”? Există apoi expresii precum: „Ce îţi spun intestinele să faci?”, „Ce, nu ai intestine?”, „Mă simt eviscerat”, „Intestinul tocmai mi-a spus ceva”, „Îi urăsc intestinul”, „Mi-am epuizat intestinele” sau „Chiar ai intestine!” Toate aceste expresii arată că oamenii înţeleg la nivel intuitiv rolul fundamental pe care îl joacă intestinele în viaţa noastră, mult dincolo de planul fizic. Ei înţeleg că acestea fac parte integrantă din esenţa lor emoţională şi intuitivă. Deci taoisti au descoperit ca isi pot baza practica pe senzatie, atentie si constienta pentru a simti. Acest echilibru despre care se vorbeste dintre cele trei creiere. 

Un bun motiv pentru a ne pastra relaxarea este sa folosim creierul abdominal. Acesta este primul pas. Acest creier din abdomen poate indeplini o multime de functii similare functiilor indeplinite de creierul din cap. Acesta este un tip de functionare emotional si constient similar multor functii din ''creierul obisnuit''. Desi trebuie sa folosim creierul din cap pentru a indeplini functii complexe cum ar fi ratiunea, planificarea sau calculul complex. Pentru functiile rationale trebuie sa folosim creierul din cap ca sa sustinem indeplinirea functiilor creierului abdominal. 

Pentru senzatiile, perceptiile si constientizarile zilnice putem folosi ambele creiere. Cand stim sa facem activitatile in mod echilibrat putem pastra armonia interioara si relaxarea si prin utilizarea inteligenta a celor enumerate creierul de sus va avea posibilitate sa se incarce cu energie, puterea creste si atunci mai multa putere va fi disponibila pentru corp. Ceea ce taoisti orientului intuisera, aflam ca si Teatrele vechilor timpuri faceau parte din scoala. Drama, muzica, învatatura orala etc. serveau pentru a informa cei Trei Creieri ai fiecarui individ. Atunci, studentii nu abuzau de Centrul Gândirii si stiau sa utilizeze cu inteligenta si în mod echilibrat cei Trei Creieri ai lor.Dansurile Misterelor din Eleusis, în Grecia, au fost totdeauna utilizate pentru a transmite o cunoastere discipolilor. 

Cand nu folositi creierul de sus, permiteti-i sa se odihneasca, conectandu-l cu cel abdominal. 

Putem adauga ca stiinta medicala a inceput sa descopere si parti constiente din inima. S-a aflat ca inima poate inregistra un intreg eveniment si are propriul creier. Dr. Paul Pearsall a scris o carte noua intitulata "Codul inimii". S-a descoperit ca oamenii care au suferit un transplant de inima, de fapt, experimenteaza emotiile donatorului. Ei experimenteaza ceea ce a experimentat donatorul. Unul dintre cazuri este cel al unei fete care a fost ucisa brutal si nu se stia cine fusese autorul. Dar inima era in regula; asa ca a fost transplantata altei fete.Ulterior, fata a inceput sa aiba cosmaruri si a descris cum cineva vrea sa o omoare. Apoi a descris infatisarea criminalului. In cele din urma, mama si-a dus fata la un psihiatru si acesta, la randul sau, a contactat politia. Fata a oferit politiei o descriere exacta iar un artist al politiei a desenat chipul ucigasului. Cu informatia oferita de fata, politia a putut sa depisteze faptasul si sa-l aresteze. din acest experiment, lumea medicala a realizat ca inima poate inregistra un eveniment si ca il poate chiar memora. 

Creierul Inferior consuma mai putina Energie si poate efectua o mare parte din activitatea zilnica cum ar fi, de exemplu, sa transmita si sa receptioneze inregistrari ale impulsurilor, sa experimenteze si sa raspunda la emotii. Cand coborati partea superioara a mintii, presiunea sangelui va scade si se va diminua starea de anxietate. 

Pe cea de-a doua pagina a articolului din "Times", se spune ca pana si intestinul gros este incarcat cu neuroni. 

Cand occidentalii au ajuns pentru prima data in Japonia, nu le-a venit sa creada ca japonezii spuneau ca gandesc cu burta. Daca intrebi un copil japonez - un copil needucat in stil occidental - "Unde se afla gandirea ta?" - el va arata spre burta. 

Timp de secole intregi Japonia a trait fara ajutorul capului. daca te intreb: "Unde se afla gandirea ta?" - tu vei arata capul, dar un japonez va arata spre burta. Acesta e unul din motivele pentru care mintea japoneza este mai calma, mai tacuta, mai linistita. 

Acum acest concept a devenit confuz datarita expansiunii occidentului care a patruns si s-a raspandit peste tot. 

Stiati ca pentru aceeasi treaba pe care o pot efectua ambele creiere, creierul de sus ne taxeaza cu 80% energie, in timp ce Creierul din abdomen ne taxeaza doar cu 20% energie. Deci pe care doriti sa-l folositi ? 

Evident ca ati realizat ca nu trebuie sa fim atat de fraieri incat sa folosim un serviciu mai scump pentru acelasi lucru. Dar cum sa procedam mai exact pentru a nu folosi creierul obisnuit in mod excesiv drenandu-ne in acest fel enorm de multa energie si adeseori epuizandu-ne sau dezechilibrandu-ne chiar mental? Este urgent, asadar si indispensabil sa stim sa combinam Intelectul, Emotia si Miscarea cu scopul de a da informatie integrala celor Trei Creieri ai omului.

Invatand sa ne relaxam in mod specific,vom invata sa aducem si o contributie majora sanatatii si echilibrului interior si foarte multa energie regeneranta. Pentru a invata aceste meditatii de tip relaxare si echilibrare mentala , si mai ales pentru a sti sa ''lucrati cu adevarata inima initiatica'' ombilicul, va pot ajuta in a devenii liderul propriei voastre vietii,marindu-va in acest fel intuitia si capacitatea de a lua decizii corecte.

Bibliografie;

Masinaria cosmica-Samael Aum Weor

Chi kung-Mantak Chia

Vijnana Bhairva Tantra -Osho

Medium medical-Secretele din spatele bolilor cronice şi misterioase şi cum te poţi vindeca în sfârşit-Anthony William

Tudor Cornel Iosub- tel 0767948273-email;tudor.cornel.iosub@gmail.com

Consultant hipnotist-(Membru al asociatiei americane de hipnoza NGH)

Vanitatea este singurul obstacol în calea vieti

Gichin Funakoshi - Drumul vieţii mele

Viaţa fiecărui Karateka este marcantă de imaginea şi personalitatea unui Maestru sau de cele mai multe ori influenţa vine din partea mai multor maeştri. În scrierile sale, marele Maestru Funakoshi vorbeşte cu mult respect şi admiraţie despre maeştrii lui, Azato şi Itosu. 

"...Atât Azato, cât şi bunul său prieten Itosu aveau încă o mare calitate: nu erau geloşi pe alţi maeştri. Mi-au prezentat toţi maeştrii pe care îi cunoşteau, sfătuindu-mă să învăţ de la fiecare tehnica în care excelează... Când nu am mai avut nimic de învăţat din punct de vedere tehnic, am avut de profitat urmărind umilinţa şi modestia cu care priveau propriile lor persoane. 

Matsumura, se numără şi el printre instructorii de la care Funakoshi a învăţat multe. Acesta a rămas vestit în istoria Artelor Marţiale printr-o întâmplare care merită să fie amintită: 

"Povestea începe într-o prăvălie modestă a unui om care-şi câştiga existenţa gravând. Deşi aflat în al patruzecilea an al existenţei sale, era în floarea bărbăţiei; gâtul său era puternic ca al unui taur. Sub mânecile scurte ale kimonoului muşchii se încolăceau ca nişte şerpi, obrajii erau plini iar faţa bronzată era asemeni aramei. 

Într-o zi, în magazinul gravorului a intrat un om care-ţi atrăgea atenţia imediat asupra lui. Avea între 25 şi 30 de ani, îi lipsea masivitatea gravorului dar prezenţa sa fizică era impozantă. Trăsătura cea mai izbitoare era privirea. Cu o voce calmă a cerut gravorului să-i deseneze ceva pe pipă. 

În timp ce lua pipa, gravorul a spus, foarte politicos, conştient de faptul că aparţinea unei clase sociale mai modeste: 

- Scuzaţi-mă domnule, sunteţi Matsumura, instructorul de Karate? 

- Da, a venit răspunsul, şi ce-i cu asta? 

- Ştiam că nu greşesc, şi de mult doream să studiez cu dumneavoastră! 

- Îmi pare rău, nu mai învăţ pe nimeni! 

- Eşti instructorul şefului de clan, nu-i aşa? Toată lumea spune că eşti cel mai bun instructor de Karate din împrejurimi. 

- Într-adevăr, i-am fost profesor, a replicat cu amărăciune tânărul vizitator, dar nu sunt menit să-i învăţ pe alţii. De fapt, nu-i mai sunt profesor şefului de clan! Şi ca să-ţi spun adevărul, sunt sătul până peste cap de Karate! 

- Ce spui? Cum se poate ca un om de calibrul tău să fie sătul de Karate? Eşti bun să mă lămureşti? 

- Nu-mi pasă dacă sunt sau nu instructorul de Karate al şefului de clan! Mi-am pierdut slujba în timp ce încercam să-l învăţ pe fiul şefului de clan. 

- Nu înţeleg, a spus gravorul, toată lumea ştie că eşti cel mai bun instructor în viaţă, şi dacă tu ai pierdut postul, cine crezi că te va putea înlocui? Nimeni! 

- Într-adevăr, a mormăit Matsumura, din cauza reputaţiei mele am fost angajat în postul de instructor al şefului de clan. Dar era un student indiferent. A neglijat rafinamentul tehnicilor, care au rămas necizelate, în ciuda eforturilor mele. Aş fi putut renunţa la acest aspect, dar nu i-ar fi folosit la nimic. I-am arătat părţile slabe şi i-am permis să atace cum poate. A replicat instantaneu cu o lovitură dublă de picior. A fost destul de dibaci; dar trebuie să-ţi spun că numai un novice de rând deschide lupta cu o astfel de lovitură, când luptă cu un adversar de care ştie că e mult mai competent decât el. 

Am decis să folosesc greşeala lui pentru a-i da o lecţie binemeritată. Aşa cum ştii o luptă Karate e o problemă de viaţă şi de moarte, şi odată ce ai făcut o greşeală serioasă, eşti pierdut. E imposibil să o acoperi. Ştii şi tu destul de bine aceste lucruri. Dar - se pare - că el nu le ştia, aşa că sperând să-i arăt adevărul, i-am blocat loviturile cu muchia palmei şi l-am trântit pe jos; înainte de a atinge pământul m-am repezit la el. 

- A fost grav rănit? 

- Umărul. Mâna. Piciorul pe care l-am lovit s-a învineţit peste tot. Tânărul a tăcut un moment apoi a continuat: 

- Pentru o bucată de vreme nu va putea sa-şi folosească bine membrele. 

- Teribil, a strigat gravorul. Şi bineînţeles, ai fost concediat! 

- Bineînţeles! Am fost obligat să plec imediat şi să nu mă întorc decât dacă voi fi înştiinţat. 

- Înţeleg, a spus gravorul gânditor. Bineînţeles că te vor ierta. 

- Cred că nu. Cu toate că incidentul a avut loc de mai bine de o sută de zile, încă nu am primit nici o veste. Mi s-a spus că e încă foarte supărat pe mine şi că aş fi fost foarte arogant. Nu mă îndoiesc că ar accepta scuzele mele. Ar fi fost mult mai bine dacă n-aş fi acceptat niciodată să fiu instructorul şefului de clan. De fapt, ar fi fost mult mai bine dacă n-aş fi învăţat Karate! 

- Nonsens, strigă gravorul! În viaţa fiecăruia sunt suişuri şi coborâşuri. Dacă nu-l mai înveţi pe el, de ce nu mă înveţi pe mine? 

- Nu! A spus Matsumura. De ce să învăţ pe cineva ca tine, care ai o reputaţie de expert? Matsumura spunea adevărul, reputaţia gravorului era răsunătoare. 

- Poate că există un motiv serios, a spus gravorul, dar sunt sincer curios cum predai tu Karate. 

Era ceva în vocea gravorului, care l-a enervat pe tânăr? Era oare gândul că profesorul şefului de clan ar putea ajunge profesorul unui gravor? Predispus să socotească acest lucru ca o ofensă, ca mulţi tineri, Matsumura a strigat indignat: 

- Ce greu eşti de cap! De câte ori trebuie să-ţi spun? Nu vreau să predau Karate! 

- Atunci, a spus gravorul pe un ton mult mai puţin politicos, dacă refuzi să mă înveţi, refuzi şi o confruntare? 

- Ce înseamnă asta? A întrebat Matsumura neîncrezător. Vrei o confruntare cu mine? Cu mine?! 

- Exact! Şi de ce nu! Într-o confruntare nu există diferenţe de clasă. Mai mult decât atât, de vreme ce nu mai eşti instructorul personal al şefului de clan, nu mai ai nevoie de aprobarea lui pentru a accepta această provocare. Pot, de asemenea, să te asigur că voi avea mai multă grijă de mâinile şi picioarele mele decât a avut el! 

De acum cuvintele gravorului, ca şi vocea sa, puteau fi considerate impertinente. 

- Ştiu că se spune că eşti un foarte bun Karateka, a spus Matsumura, cu toate că nu am idee cât de bun, dar nu crezi că ai mers prea departe? Problema nu va consta în a fi sau nu rănit; va fi o problemă de viaţă şi de moarte. Eşti într-adevăr pregătit de moarte? 

- Sunt chiar dornic să mor, a replicat gravorul. 

- Atunci voi fi fericit să te ajut, a spus Matsumura. Nimeni nu poate prevedea viitorul, dar există o vorbă din bătrâni: „Dacă doi tigri se luptă, unul va fi rănit iar celălalt va muri”. Aşa că, indiferent de rezultat, poţi fi sigur că nu te vei întoarce acasă neatins. Alegerea locului şi a timpului le las în seama ta. 

Gravorul a sugerat ora 5 a dimineţii următoare şi Matsumura a fost de acord. Locul stabilit a fost cimitirul satului. Dimineaţa la ora cinci fix, cei doi stăteau unul în faţa celuilalt, la distanţa de 12 yarzi. Gravorul a făcut prima mişcare, acoperind aproximativ jumătate de distanţă, după care şi-a repezit pumnul stâng într-o poziţie GEDAN, pe cel drept ţinându-l lângă şold. Matsumura ridicându-se de pe piatra pe care stătea, a rămas în faţa oponentului său într-o poziţie naturală cu bărbia trasă lângă umărul stâng. 

Stupefiat de poziţia pe care o luase oponentul său, gravorul se întreba dacă Matsumura îşi dădea seama de implicaţiile poziţiei. Gravorul s-a pregătit să-şi lanseze atacul. Exact în acel moment Matsumura şi-a deschis larg ochii şi şi-a înfipt privirea în ochii adversarului. Acesta, respins parcă de o forţă, aidoma unui fulger, s-a retras. Matsumura nu mişcase nici un muşchi; stătea unde stătuse şi înainte, aparent fără apărare. 

Năduşeala brăzda fruntea gravorului, iar subsuorile îi erau de asemenea ude; putea să-şi audă inima bătând neobişnuit de repede. S-a aşezat pe piatra din apropiere. Matsumura a făcut la fel. 

- Ce s-a întâmplat? a mormăit gravorul ca pentru sine. De ce această sudoare? De ce îmi bate inima atât de puternic? Încă nu am schimbat nici o lovitură! 

Atunci se auzi vocea lui Matsumura: 

- Hei, hai odată! Soarele se ridică. Hai să terminăm! 

Cei doi s-au ridicat, iar Matsumura s-a postat în aceeaşi poziţie. Gravorul a fost hotărât să-şi termine atacul. De data aceasta s-a apropiat de oponentul său de la 12 paşi la 10, apoi la 8... la 6... la 4, şi aici s-a oprit, incapabil să mai facă ceva, imobilizat de forţa magică ce izvora din ochii lui Matsumura. Proprii săi ochi şi-au pierdut strălucirea şi stătea parcă fermecat de această privire fascinantă. Totodată era incapabil să-şi smulgă privirea din ochii adversarului. În sinea sa ştia că dacă o va face, se va întâmpla ceva cumplit. Cum să se smulgă de sub această dominaţie? Deodată a dat drumul unui Kiai puternic, care a zguduit întregul cimitir. Matsumura a rămas nemişcat. La această constatare gravorul a rămas, din nou, îngrozit. 

Maestrul Matsumura a zâmbit. 

- Ce este? a întrebat. De ce nu ataci? Nu poţi să lupţi doar strigând! 

- Nu înţeleg, a răspuns gravorul. Nu am mai pierdut niciodată o luptă, iar acum ... 

După un moment de tăcere, şi-a întors faţa către Matsumura şi a spus: 

- Da, haide. Rezultatul confruntării s-a decis deja. Ştiu asta, dar hai să terminăm. Dacă nu o facem, îmi pierd onoarea şi prefer moartea. Te previn, voi ataca SUTEMI (până la ultima suflare). 

- Bine, a spus Matsumura. 

- Deci iartă-mă, dacă poţi, a spus gravorul în timp ce-şi lansa atacul. 

Dar în acelaşi timp a izbucnit strigătul lui Matsumura, care i-a părut gravorului ca un tunet. Aşa cum lumina din ochii lui Matsumura îl imobilizase mai înainte, tot aşa a făcut acum tunetul din vocea lui. Gravorului i s-a părut că nu se mai poate mişca; a făcut o ultimă şi slabă tentativă de a ataca, înainte de a cădea înfrânt la pământ. La câţiva paşi, capul lui Matsumura era scăldat de razele soarelui ce răsărea. Acest tablou i se înfăţişa gravorului ca o secvenţă din istoria acelor regi puternici din Antichitate, care ucideau dragoni şi demoni. 

- Mă predau! a strigat sărmanul gravor. Mă predau! 

- Ce om! a răspuns Matsumura. Acest fel de a răspunde nu se potriveşte cu modul de gândire al unui expert. 

- Am fost un prost că am vrut să lupt cu tine, a răspuns gravorul, ridicându-se. Mă simt ruşinat. Nu există comparaţie între priceperea mea şi arta ta. 

- Nu-i chiar aşa, a răspuns gentil Matsumura. Spiritul tău de luptă este excelent şi bănuiesc că eşti un luptător foarte priceput. Dacă am fi luptat efectiv, aş fi putut fi foarte uşor învins. 

- Mă flatezi, a spus gravorul. Adevărul e, că m-am simţit complet dezarmat când m-am uitat la tine. Am fost atât de înspăimântat de ochii tăi, încât am pierdut şi spiritul de luptă pe care l-am avut. 

- Poate, a spus Matsumura. Dar ştiu un lucru: tu erai hotărât să învingi, iar eu eram hotărât să mor, dacă pierd. Aceasta a fost diferenţa dintre noi. Ascultă, a continuat, când am intrat în prăvălia ta, ieri, eram foarte nefericit pentru faptul de a fi fost certat cu şeful clanului. Când m-ai chemat la luptă, brusc toate grijile mele s-au spulberat. Mi-am dat seama că am fost obsedat de probleme relativ minore, de rafinamentul tehnicilor, de priceperea mea ca profesor, de a-l flata pe şeful clanului. Eram preocupat să-mi păstrez rangul şi poziţia. Azi sunt mai înţelept decât ieri. Sunt o fiinţă umană şi o fiinţă umană e o creatură vulnerabilă, care nu poate fi niciodată perfectă. După ce moare, ea se reîntoarce în natură: în Pământ, în Apă, în Foc, în Vânt, în Aer. Totul este VANITATE. Suntem ca firele de iarbă sau ca şi copacii din pădure, creaţii ale Universului, ale Spiritului Universal şi Spiritul Universal nu are nici viaţă nici moarte. 

Vanitatea e singurul obstacol în calea vieţii. Gravorul era de asemenea tăcut, meditând la lecţia inevaluabilă care i se predase. 

Când, în anul următor, gravorul a povestit prietenilor săi cele întâmplate, nu a omis să-l descrie pe fostul său oponent în cei mai elogioşi termeni, ca pe un om cu adevărat mare. 

Cât despre Matsumura, nu după mult timp, a fost reabilitat în fosta sa meserie de instructor personal al şefului de clan.

Instructor Tai Chi -Tudor