Principiul non-acțiunii în doctrina taoistă

CLARISSA NICOLETA CIOCAN Colegiul Naţional „ Carol I” Craiova despre Lao Tse

 Ca o privire generală, taoismul se regăsește, alături de confucianism si buddhism, în triada sistemelor de gândire principale din tradiția chineză. În acest eseu, voi argumenta că principiul non acțiunii este principiul esențial al acestei filosofii indigene prin prezentarea modului în care numeroase aspecte ale taoismului sunt inseparabile de ideea de non acțiune. Pentru a evita eventuale incongruențe terminologice sau neclarități, voi prezenta în introducere noțiunile de ’’taoism’’ și ’’non acțiune’’, după care voi include teoriile care sunt bazate pe principiul non acțiunii. În continuare, voi ilustra modul în care acestea provin și sunt reduse la conceptul de non acțiune, apelând la diverse pasaje din operele filosofilor chinezi fondatori ai taoismului (Lao Tsi, Zhuang Zi, Lie Ti). Definirea termenilor Termenului de ’’dao’’ îi sunt acordate diverse semnificații de diferiți sinologi, printre care numărându se ’’cale’’, ’’drum’’, ’’regulă’’, ’’lege’’ sau ’’providență’’. Dao poate fi înțeles ca origine a universului și a ’’celor zece mii de lucruri’’ sau ca ’’rădăcină originară’’. 

Demnă de luat în considerare este, de asemenea, și afirmația lui ZhuanZi – ’’Există ceva care a transformat haosul și s a născut înaintea Cerului și a Pământului (...) dar pentru că eu nu știu numele lui,îi spun acestuia dao’’ . Din cauza ambiguității sale, conceputul de ’’non acțiune’’ a fost interpretat în mod eronat ca lipsa totală de acțiune – așadar, înainte de a l defini, este imperios necesar să luam în calcul aceste doua puncte: în primul rand, faptul că tao simbolizeaza fluxul natural si spontan al universului care este suficient prin sine însuși, iar în al doilea rând, faptul că oamenii ar trebui să acționeze în concordanță cu tao. Astfel, ’’a acționa’’ ar însemna să perturbăm desfășurarea firească a lucrurilor, în timp ce ’’a nu acționa’’ ar însemna să ne lăsam guvernați de ’’legile’’ lui tao, adică ale ordinii naturale. A se guverna dupa tao înseamnă a abandona, mai întâi, normele impuse prin forță asupra propriei persoane sau orice formă de violență exercitată asupra sinelui, iar apoi, ca un reflex, și asupra celorlalti, căci puterea iși află izvorul în slăbiciunea aparenta. Cele Trei Bogății (Compasiunea, Moderația, Smerenia) Pentru ca aceste principii să fie înțelese în mod corespunzător, consider că este necesar ă trecem în revistă o serie de caracteristici ale fiecăruia. Dacă luăm în considerare următorul citat din Lao Tse: ’’El tratează pe toți cu aceiași imparțialitate.Trăiește simplu și în armonie.Pe toți îi privește ca o mama pe copii. În inima lui încape întreaga lume.’’ 

. 

În cazul în care i am face favoruri unei anumite persoane, am defavoriza în același timp alte persoane, pe baza unor distincții între acestea care sunt valabile numai din punctul de vedere al convențiilor sociale. Astel, compasiunea capă ă o dimensiune cosmologica, manifestându se ca o reacție naturală la faptul că fiecare dintre noi este un element constituant al universului, fiecare dintre noi îl conține pe tao, iar tao ne conține pe toți. Astfel că prin adoptarea unei atitudini pline de compasiune față de toți semenii deopotrivă și prin tratarea acestora în mod egal, contribuim la păstrarea unității intrinseci, așadar la menținerea armoniei și la împiedicarea instaurarii haosului. huang , Călătorie Liberă. Lao Tse, Tao Te Ching. Făcând apel la o afirmație a aceluiași filosof, și anume: ’’Cel mulțumit cu ce are, evită înjosirea. Cel ce știe să se oprească la timp, nu intră în pericol. Astfel Înțeleptul dăinuiește.’’ , putem presusupune că moderația este cheia conservării sinelui și că ar trebui să ne lăsăm ghidați de aceasta, adică să nu sperăm în zadar la ceea ce nu putem obține și să avem simțul măsurii, respectiv abilitatea de a judeca care este momentul oportun sau inoportun pentru a cționa. 

Momentele potrivite sau nepotrivite depind, bineînțeles, de împrejurări, iar discernerea justă dintre cele două poate reflecta gradul în care ne am contopit lui tao. În ceea ce privește smerenia, această calitate este redată, printre multe altele, și de următoarea sintagmă: ’’Înțeleptul nu insistă să câștige nimic,/ Nu aleargă după glorie sau competiții.Astfel nu poate pierde nimic.’’ Conform doctrinei taoistei, un înțelept nu este ahtiat după renume sau recunoastere, el fiind conștient că statusurile sociale nu echivalează decât cu alterarea autenticității naturii umane, astfel devenind nocive pentru unirea cu tao. Ce ar putea însemna președenția Statelor Unite Ale Americii daca am fi nevoiți să stăm toată ziua cu telefonul în mana și dacă ar trebui să luam câte o decizie în fiecare minut, în timp ce ne ar aștepta pe birou o serie infinită de documente si contracte de semnat? Necăutand eficacitatea cu orice pret, lipsiți de orice grijă morală, politică și socială sau tulburare metafizică, căpătăm spiritul liber și trăim în unitate cu noi inșine și cu restul lumii. Dacă nu am acționa cu compasiune fața de ceilalti, nu am avea parte de același tratament; dacă nu am păstra măsura moderației, am fi mereu guvernați de propriile excese; iar dacă ne am pierde smerenia, ne am găsi într o stare perpetuă de neliniște și de aspirație bolnăvicioasă spre auto depășire. Toate acestea contrazic cursul firesc al lui tao și sunt diametric opuse scurgerii nestingherite a acestuia.

 Astfel că, analizând Cele Trei Bogății în esență, devine clar că toate își găsesc fundamentul în principiul non acțiunii – comportându ne cu compasiune față de semeni, păstrând măsura moderației și adoptând o atitudine umilă, ne aliniem cosmosului și putem accede la liniștea interioară. 
Detașarea; Detașarea semnifică desprinderea de tot ceea ce este impus sau superfluu în orice plan, fie el fizic, moral, social, emoțional sau intelectual. Detașarea înseamnă renunțarea la forță sau la exercițiu voluntar pentru a dobândi ceva anume pentru a putea urma resorturile cele mai intime ale existenței, proprii lui tao. Alternanța bucurie tristețe trebuie percepută ca  succesiunea anotimpurilor, iar noi ar trebui sa conștientizăm faptul că totul se întampla la rândul său și că nu trebuie să rămânem blocați nici în bucuria provocată de o reușită, dar nici în tristețea declanșată de un eșec.

 A fi detașat înseamnă a știi că organismul uman posedă același tip de inteligență înnăscută ca și ecosistemele din natură, ceea ce include autoreglarea. Lăsând la o parte ceea ce este necesar supraviețuirii, ca oameni, noi nu avem nevoie de nimic. Societatea este cea care ne a îndoctrinat, determinându ne să credem că inteligența, gloria sau reușita profesională sunt la fel de esențiale vieții precum aerul. De asemenea, am fost învățați să ne controlăm impulsurile, să ne reprimăm sentimentele și să ne dovedim puterea de voință. Toate aceste lucruri nu sunt decât echivalentul nimicirii naturaleții, totalmente nocive pentru liniștea noastră interioară. Cum să iți păstrezi integritatea intrinsecă atunci când iți impui, prin eforturi forțate, să ai o carieră excepțională și o viața de familie reușită? Toate aceste dorințe ne îmbolnăvesc, comportându se ca o serie de viruși ce ne pătrund în organism și ne distrug sistemul imunitar încetul cu încetul.

 Dupa cum susținea și Alan Watts, ’’Controlul constient al vieții pare să ne amestece în rețele de complexitate și mai amețitoare, astfel încât, în ciuda succesului lor inițial, tehnicile crează mai multe probleme decat rezolvă.’’ Cu cât suntem mai preocupați să obținem un anume lucru, cu atât ne depărtăm de obiectivul nostru. Atunci când suntem detașați, lucrurile se împlinesc de la sine, temă ce se regăsește peste tot în literatura spirituală a lumii: că vom primi daca nu ducem lipsă și că celui ce are i se va da. Tot Alan Watts afirmă că ’’A te frământa cu privire la cum să supraviețuiești înseamna a te uza, iar a căuta puterea și a folosi forța înseamnă a ți istovi cu totul propriul sistem.’’ Așadar, secretul ar consta în încrederea în propriul sistem, astfel încât organele de simț, sentimentele și gândurile să se poată desfășura în mod spontan pentru ca apoi să se ordoneze, de la sine, în mod armonios. 

De altfel, a încerca să controlam mintea cu forța este la fel ca a încerca să nivelăm valurile cu o scândură și nu poate avea ca rezultat decât din ce în ce mai multe tulburări. Totul se reduce la principiul non acțiunii – dând frâu liber lui tao, acționăm în mod natural, dar fără să avem neaparat aceasta impresie deoarece, în fond, tao este atat de indisolubil de existența noastră, încât nu este nevoie să l percepem în mod conștient. Alan Watts , Tao ca o curgere de apa Alan Watts , Tao ca o curgere de apa Viață-moarte De cele mai multe ori, avem tendința de a percepe moartea ca finalul absolut, anihilarea permanentă si ireversibilă a tot ceea ce înseamnă ’’noi’’, deznodământul irevocabil al unei opere scrise pentru prima și ultima dată.

 Gândul că vom muri ne umple de groază și de neliniște, de aceea încercam să ne prelungim viața prin diverse mijloace, uitând adesea că viața nu se măsoară atât cantitativ, cât calitativ. Conform lui Zhuang Zi: Odinioară, pe când am fost trimis în regatul Chu, s a întâmplat să văd cum niște purceluși de lapte sugeau de la mama lor moartă. După puțin timp, au fugit cu toții speriați, părăsind o. Nu mai vedeau apropierea dintre ei și mama lor, căci ea era altfel. Ceea ce iubeau la mama lor nu era forma, ci viața. De fapt, între viață și moarte există o legătura indisolubilă, moartea fiind sursă de viața. Prin analogie cu alte fenomene pe care aproape nimeni nu le mai sesizează, așa cum după noapte urmează zi, după moarte urmează viață. Alternanța anotimpurilor poate fi, de asemenea, un alt exemplu pentru a explicita caracterul firesc și natural al succesiunii ființă non ființă sau non ființă – ființă. 

Deși aceste fenomene reprezintă, în mod indubitabil, transformări naturale ciclice, suntem obișnuiți, totuși, să privim moartea cu oroare, dat fiind faptul că aceasta produce o vibrație puternică în coarda noastră emoțională. Astfel, faptul că primăvara, la vremea dezghețului, apele trec peste maluri este un fenomen ciclic, dar când dau năvală și distrug gospodării, iau cu ele animale și oameni, ca în vreme de potop, indiferența dispare. Teama de moarte este, în fond, o prejudecată născută din sărbătorirea plină de vervă a venirii pe lume a unui nou născut, precum și din ceremoniile sumbre de înmormântare, care abundă în plânsete și cântece de jale. Așa cum Lao Tse susține în repetate rânduri, un Înțelept nu este fericit atunci cand se naște și nici nu este trist atunci când moare. El este conștient că moartea este sfârșitul ființei sau al existenței materiale, nu al existenței spirituale. În timp ce corpul este efemer și nu rezistă decât o perioadă limitată de timp, spiritul este veșnic. Forma fizică pe care acesta o capătă este temporară, deși el nu încetează niciodată din a se manifesta. Astfel, moartea se înscrie într un proces natural și logic, care este urmat întotdeuna de opusul său, adică de viață. A înțelege că moartea este un fenomen absolut necesar înseamnă a înțelege cursul firesc al lucrurilor, al modului în care tao funcționeaza. 

Totuși, este important Zhuang i Călătorie liberă de menționat că mintea umana nu va izbuti niciodată să cuprindă imensitatea nesfârșită a lui tao, așa cum un ocean nu va putea fi niciodată cuprins într un pahar. Concluzie Toate aceste concepte – Cele Trei Bogății, Detașarea, Alternanța vieții și a morții – rezultă din aplicarea principiului non acțiunii în diverse ipostaze ale existenței. Așadar, urmarea acestora în viața de zi cu zi înseamnă urmarea legii spontaneității, a ceea ce este natural și firesc. Cel care trăiește în armonie cu tao, este asemenea unui bebeluș sau a unui mic copil, comparație des întalnită la Zhuang Zi – acesta nu iși pune întrebări inutile și nu se frământă de lumea înconjurătoare, ci pur și simplu iși urmează instinctul, fără a ști unde se îndreaptă și fiind împăcat cu sine însuși. 

Bibliografie Huai Nan Zi 2006. Dao, Marele Luminător. Tr. Walter Florescu. Studiu introductiv și note Evan S. Morgan. București: Herald Lao Tzu 1997. Tao Te Ching. Tr. și note Arthur Waley. I troducere Robert Wilkinson. Wordsworth Classics Lie Zi, 2000. Calea vidului desăvârșit. Tr. , introducere și comentarii de Florentina Vișan și Irina Ivașcu. București: Polirom. Zhuang Zi 1997. Tao in aforisme. Selecție de texte, introducere și note de Jean Chiriac. București: Editura Aropa. Zhuang Zi 2009. Călătorie liberă. Tr., nota și introducere Luminița Bălan și Tatiana Segal. București: Humanitas. Watts, Allan 1996. Dao ca o curgere de apă. Tr. Dinu Luca. Cuvânt înainte de Al Chung liang Huang. București: Humanitas.